Un imigrant iranian muncește într-o fabrică de confecții din Baia Mare, dar vrea să ajungă medic
Ziua de muncă a iranianului Kamal Saadik începe la ora 5 dimineața cu un scurt antrenament, un măr la micul dejun și o cursă revigorantă cu bicicleta până la muncă, unde trudește la masa de călcat opt ore pe zi la o fabrică de confecții din Baia Mare.
Locul său de muncă este situat într-o sală mare, plină cu peste 50 de muncitori, care poate părea zgomotoasă și aglomerată pentru necunoscători. Dar pentru tânărul refugiat iranian în vârstă de 26 de ani, atelierul de croitorie este o mică insulă de pace, un loc pe care îl poate numi „acasă”. Iar colegii săi, dar și câțiva dintre românii pe care i-a întâlnit de-a lungul călătoriei sale au înlocuit pentru el familia lăsată în urmă.
Chiar dacă munca lui nu e ușoară deloc, Kamal nu se plânge niciodată și își face treaba cu sârguință. Colegii îl adoră, una dintre dovezi fiind cadoul pe care aceștia i l-au făcut anul trecut, în preajma Anului Nou. Ei i-au pregătit o pătură călduroasă, pentru a-l ajuta să treacă mai ușor peste nopțile geroase din această parte a țării.
„A fost cadoul meu de Anul Nou, cel mai frumos cadou de multă vreme încoace”, spune Kamal.
Au trecut ani buni de când Kamal a avut motive să zâmbească. El descrie locurile natale din vestul Iranului într-un limbaj foarte viu, amintindu-și de munții maiestuoși, izvoarele cristaline și pure și terasele de pe acoperișul caselor de piatră. Dar când ajunge la evenimentele care l-au forțat să își părăsească țara, fiind nevoit să își lase părinții în urmă, rămâne fără cuvinte.
După o călătorie periculoasă prin Turcia și Bulgaria, tânărul a ajuns în siguranță în România, unde a cerut azil. Doi ani mai târziu i-a fost recunoscut statutul de refugiat și a început o nouă viață în centrul de refugiați din Șomcuta Mare.
La început, cea mai mai provocare a fost bariera lingvistică, dar treptat, Kamal a învățat limba română, iar acum o vorbește fluent, cu un accent local.
Ambițiile tânărului nu se opresc la meseria pe care o desfășoară în prezent. Visul său este să ajungă doctor și, de aceea, acum urmează un program educațional pentru adulți care îl va ajuta ulterior să ajungă la universitate. Vor mai trece câțiva ani până când tânărul va putea să își îndeplinească visul de a profesa în domeniul medical, dar, din spatele mesei de călcat, Kamal este încrezător că va reuși.
„Dacă îți urmezi visul cu energie și tărie, vei reuși”, spune convingător Kamal.
Foto: (c) UNHCR/G. Leu
