Româncele, mai prost plătite decât bărbații lor
La muncă egală, salariu egal!
Cu toate acestea, sunt multe situații în care femeile sunt mai prost plătite decât bărbații, chiar dacă activitatea prestată este aceeași. Actualul ministru al Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Rovana Plumb, într-o intervenție avută în primăvara anului trecut a arătat că diferențele de salarizare pe criteriu de gen există în toate țările membre, la nivel european media fiind de 17%, iar în România de 13,5%. Potrivit demnitarului, criza a accentuat diferența și a erodat mult indicatorii de protecție socială scăzând nivelul de trai al tuturor cetățenilor din UE.
Un raport al Comisiei Europene, publicat în septembrie 2013, a indicat că disparitatea salarială de gen, respectiv diferența medie înregistrată în UE între câștigul salarial orar al femeilor și cel al bărbaților era de 16,2%. “Cifra nu a evoluat deloc în decursul unui an. Conform unui raport publicat de Comisia Europeană, diferența de remunerare dintre femei și bărbați este, în continuare, o realitate în toate țările UE, nivelul său variind de la 27,3% în Estonia, la 2,3% în Slovenia. Cifrele globale confirmă o ușoară tendință descrescătoare în ultimii ani, respectiv o scădere de 1,1% între 2008 și 2011. Raportul arată că problemele cele mai mari în combaterea disparității salariale în UE sunt aplicarea în practică a normelor privind remunerarea egală și lipsa acțiunilor în justiție intentate de femei în instanțele naționale”, s-a precizat în raport.
Principiul salariului egal pentru muncă egală este înscris în tratatele UE încă din 1957. De asemenea, principiul egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, la formare şi la promovare profesională şi la condiţii de muncă, consacrat în plan european prin Directiva 76/207/CEE, modificată prin Directiva 2002/73/CE şi, în planul legislaţiei interne, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 137/2000 cu modificările ulterioare şi Ordonanţa Guvernului nr. 96/2003, cu modificările ulterioare, constituie o aplicaţie a principiului mai general al nediscriminării în raporturile de muncă.